tul care alinta frunzele, brazi innalti batrani ce ma analizau cu grija.Raman in umbra asezandu-ma sprijinita cu spatele de un stejar inalt si batran ce simteam ca ma ocroteste.Stand acolo am inceput sa cant o melodie ce mi parea ca se aude din departare , toate urechile padurii ma auzira si incercau sa ma gaseasca , purtate pe notele muzicale ale melodiei mele buflitele zburau vrajite catre mine, iepurasii, lupii, serpii, ursii, toti incercau sa caute nestingheriti acel loc magic si acea persoana care canta sub un stejar.Inocenta si naiva cantam incontinu, nestiind ca toata padurea este in cautarea mea , cantam in liniste asteptand ca el sa renasca cu aurora lui de sfant din nou pe-naltul cerului ,dar mai era mult pana atunci sau cel putin asa cred...
Luna intra sfioasa sub un nor negru si ma lasa singura acum abea putem deslusii mirajul ochilor.O bufnita ma acompania de pe o craca apropita.Rdic ochii mari si tristi din pamantul negru si m-am uitat in fata doi ochii mari rosii si fiorosi iesira dintr-un tufis..urmarindu-ma cu atentie.Siluete dansau balet in stanga iar in dreapta masacru ,parca era un fel de ritual o batalie unde cel mai puternic ramane in picioare, siluete se impingeau si se muscau,Deaodata am auzit un marait ce venea fioros inspre mine pasii mari si grei ai unui animal feroce se auzeau calcand pamantul, ochii gri priveau insetati in jur iar coltii ii ieseau din gura.Imi stransesem picioarele in maini si ma rugam sa treaca sa nu ma vada sa nu ma auda incercam sa imi opresc inima sa pulseze si sa nu ma misc.Luna iesi de sub patura de nori sa ma ocroteasca animalele raman paralizare in tacere.Am pus mana pe un bat si l-am aprins cu un chibrit, am inceput sa alerg dar incotro sa apuci cand potecile se desfac inaintea ta ca o caracatita cu tentaculele imprastiate pretutindeni , muntii mai innalti imi zambeau sadic si ma impiedic de o craca ajungand in paradisul padurii.
Luna pamantului in undele ei fantomatice ma ademenea la ea .O imagine identica cu a mea...acelasi par, aceiasi ochii, aceiasi tristete....inchid ochii apoi vad refexia unui baiat brunet cu ochii caprui dar imaginea nu e inca destul de clara apa sa limpezit mai bine si i-am putut deslusit chipul...nu imi venea sa cred pulsul inimi mele, era bine conturat in refexia apei l-am admirat cateva secunde dar parca nu era indeajuns am intins mana vrand sa apuc persoane de sub apa dar undele mi-l alungara din retina il vedeam cum se scurgea la vale ramanand doar amintirile, am stat debusolata pe malul apei cateva ore in liniste si bezna.Dar deodata ceva ma apuca de mana un miraj un vis o fantoma ma trage sub o salcie din apropiere ma imbratiseaza il sarut clipe de neuitat si stam asa pana dimineata ...Ma trezesc speriata si nu il gasesc sa ma alinte ma duc pe marginea lacului sa ii caut chipul dar era de negasit ca intrat in pamant... padurarul nu intelegea ce creatura a nopti am vazut zicea ca am visat ca mi sa parut dar eu stiu sigur ca nu e asa el vroia sa ma duca "acasa" in aceea incapere cu gratii la fereastra peretii albi si un pat intr-o camera goala si alba din cand in cand ii vad zambetul pe peretii albi ai ospiciului nimeni nu intelege eu aici intro camera alba visandu-l iar el in padure cu natura cautandu-ma doar noi doi intelegem doar noi doi ne stim...
