Nonsens..

Sunt eu...

Şi totuşi...

M-am săturat să fiu "Eu"

Să mă prefac... 

Că totul este bine

Că nu îmi pasă...

M-am săturat să alerg desculţă

Prin acest ghem de pânză

Din care nu am putere..

Nu voi iesi niciodată.

Mi-e dor

Dar dorul trece

Rămâne o amintire fadă

Mi-e dor

Şi nu e decât 

O umbră pe buze

Umedă şi rece

Eşti o nălucă

Un vis nemuritor

Ce vine...

Şi trece...

Dispare fară urmă

În negrul rece..

Vara Adolescentului

Vara e mai mult decât un simplu cuvânt rostit în vânt ...e mai mult decât o perioadă în care nu auzi de tema la mate.. Vara trei luni numai pentru tine în care ieşi seara la agăţat în grădina... în care stai toată ziua la o terasă cu o blondă rece în mână... în care furi zâmbete de la cel iubit sub clar de lună , în care eşti la mare întinsă pe nisip şi deodată ai un moment de nebunie şi deşi e toiul nopţii tu ieşi pe plajă goală şi intri în apă apoi alergi pe plajă nisipul se lipeşte de tine iar apa se scurge şiroaie dar nu îți pasă şi şti de ce?pt. că simţi că poţi face orice.

           Atunci când urmărești fiecare apus şi răsărit lipită de pieptul lui şi simţi că este cu tine pentru eternitate. Atunci când ieşi cu prietenii iar ei consideră că ar trebui să îţi prezinte pe cineva deşi tu le-ai spus ca nu cauţi pe nimeni... Atunci când toţi sunt plecaţi în vacanţă şi tu ieşi cu un vechi amic şi parcă chiar dacă te-a auzit râzând de mii de ori... în seara asta te priveşte altfel.

Atunci când ieşti invitată la nuntă şi tu în loc să fi atenta la petrecere eşti cu ochii fixaţi pe chelnerul arătos care încearcă să îţi distragă atenţia. Atunci când cele mai bune prietene ale tale se ceartă pe un puşti iar ţie parcă îţi pare rău că primeşti toată atenţia lui.

         Vara e atunci când spui prima oară "Te iubesc" când râzi zi de zi cu pofta când prietenul îţi zice că mai bine aţi lua o pauză ..când plângi ca proasta că nu te mai iubeşte şi ai sufletul îngheţat când peste câteva momente cunoşti pe altcineva şi deja ai uitat ..vara e atunci când trăieşti toate emoţiile.

 Şi parcă deşi ai făcut toate astea la sfârşitul verii te superi şi spui:"Deja s-a terminat?" Şi deşi ai făcut atâtea parcă nu ai făcut nimic iar vara s-a spulberat...

Pieces of a heart

Let my heart to die

And let it touch the sky

Let my heart to fly

And get up very hight

Let her crush in hell

In pain to yell

In Gray shades

Of blood cascades

My soul falls into the fire

Like feather floating in the wind

Even is caught with barbed-wire

I still smell your lemon rind

Your words burn me alive

Storms have replaced blood

My heart felt in a nose drive

My mind of your smile is still in flood

The snake feeds on hatred of me

I turn and I don`t know who I`ll be

 Purple lines running in my veins

After the moans and screams of pains

Faded wispers hearded in echo

I leave you behind with your big ego

So then I get off my clothes

I watch the sunset how it shows

A thousand shades of purple are fight

And then I evanescence in sunset and become light

NOTE MUZICALE

Un parfum de Kent, mi şi sute de bucle negre rebele şi cârlionţate îi astupau chipul. Privirea subtil atentă la ochii albaştrii ca cerul; îi era aţintită la 6 bucăţi de fier împletite în spic de diamant ce se legau sfios în cheiţele argintii ale chipului, silueta sfântă femeiască cu păr de fier şi fără braţe precum Venus, o gaură în acest trup reda o armonie dulce acestui corp neînsufleţit din care zburau mi şi sute de note lemnul din cei mai buni copaci maronii lucea în razele soarelui şi banca plângea împreună cu tânărul artist şi chitara lui. Gâdila atent corzile muzicii păşind încet pe fiecare treaptă a perfecţiunii dar chitara nu era bine acordată, pune pana între buze şi mângâind o siluetă feminină, o acordează armonic dându-şi cârlionţii rebeli pe spate apleacă capul iar ei îi invadează  din nou chipul şi cântă iar ca şi cum toată fiinţa lui divină depinde de acest obiect cu corzi de parcă ar pieri, ar fi o epavă fără notele muzicale ce aleargă libere prin parc şi zboară alături de apripile fluturilor şi tot parcul se adună în fiecare zi doar ca să asculte pe misteriosul artist adorându-i cântecele şi adimirându-i personalitatea

Just a sweet memory

Si il visez la infinit cu ochii mari caprui privind
incet sfiosi catre fereastra un zambet dulce fin
ca doua petale ca doua petale de trandafir
ma fac sa inebunesc aducandu-mi apusul
prin stropi de lumina in aceasta casa pustie plina de pacate
chip angelic inocent masca a divinitatii
 Pare Eden pe pamant curcubeu in asfintit...
pe acest juramant al fluturilor sacru sfinti
e scrijetit cu litere de tipar perfectiunea
ca un copil zvapaiat naiv nestiutor
si totusi poate aceasta este o oglinda de aripi din membrana de catifea prin care vad spre tine vin nemplinit al singuratatii mele dar sunt multe cristale fixate in stropi de lumina ce mi se joaca pe retina si mi se parea ca ma zaresc prin fum narcotic cum "Pluteam in palma lui fara haine un val de iubire se plimba prin venele lui o mana ce se plimba precum petalele de trandafir pe corpul meu ma saruta ……. ma mangaie …ma alinta….trupul imi moare de placere .. jucandu-ma in parul lui ii soptesc tremurand la ureche cele mai dulci cuvinte din lume. El pastrandu-ma numai pentru sine ca eu sa pot sa ii ofer frumusetea fiecarui rasarit si apus si poate nu mai sunt cuvinte au zburat sa fie libere dar trupurile intotdeauna vor vorbi pentru noi dezlantuindu-se in noapte atraganduse reciproc precum magnetii contopinduse.Intr-un final cele doua umbre adormind iarasi una in bratele celeilalte un infinit de ori la rand si desi poate nu mai e asa nu pot minti [pentru ca eu stiu ca se vor mai mult decact oricand si isi simt lipsa si desi ea acum ii duce dorul sunt sigura ca intr-o zi se va gandi la el ca la o dulce amintire.iar ce urmeaza e o alta poveste mult mai complicata decat prima:)]