NOTE MUZICALE

Un parfum de Kent, mi şi sute de bucle negre rebele şi cârlionţate îi astupau chipul. Privirea subtil atentă la ochii albaştrii ca cerul; îi era aţintită la 6 bucăţi de fier împletite în spic de diamant ce se legau sfios în cheiţele argintii ale chipului, silueta sfântă femeiască cu păr de fier şi fără braţe precum Venus, o gaură în acest trup reda o armonie dulce acestui corp neînsufleţit din care zburau mi şi sute de note lemnul din cei mai buni copaci maronii lucea în razele soarelui şi banca plângea împreună cu tânărul artist şi chitara lui. Gâdila atent corzile muzicii păşind încet pe fiecare treaptă a perfecţiunii dar chitara nu era bine acordată, pune pana între buze şi mângâind o siluetă feminină, o acordează armonic dându-şi cârlionţii rebeli pe spate apleacă capul iar ei îi invadează  din nou chipul şi cântă iar ca şi cum toată fiinţa lui divină depinde de acest obiect cu corzi de parcă ar pieri, ar fi o epavă fără notele muzicale ce aleargă libere prin parc şi zboară alături de apripile fluturilor şi tot parcul se adună în fiecare zi doar ca să asculte pe misteriosul artist adorându-i cântecele şi adimirându-i personalitatea

Just a sweet memory

Si il visez la infinit cu ochii mari caprui privind
incet sfiosi catre fereastra un zambet dulce fin
ca doua petale ca doua petale de trandafir
ma fac sa inebunesc aducandu-mi apusul
prin stropi de lumina in aceasta casa pustie plina de pacate
chip angelic inocent masca a divinitatii
 Pare Eden pe pamant curcubeu in asfintit...
pe acest juramant al fluturilor sacru sfinti
e scrijetit cu litere de tipar perfectiunea
ca un copil zvapaiat naiv nestiutor
si totusi poate aceasta este o oglinda de aripi din membrana de catifea prin care vad spre tine vin nemplinit al singuratatii mele dar sunt multe cristale fixate in stropi de lumina ce mi se joaca pe retina si mi se parea ca ma zaresc prin fum narcotic cum "Pluteam in palma lui fara haine un val de iubire se plimba prin venele lui o mana ce se plimba precum petalele de trandafir pe corpul meu ma saruta ……. ma mangaie …ma alinta….trupul imi moare de placere .. jucandu-ma in parul lui ii soptesc tremurand la ureche cele mai dulci cuvinte din lume. El pastrandu-ma numai pentru sine ca eu sa pot sa ii ofer frumusetea fiecarui rasarit si apus si poate nu mai sunt cuvinte au zburat sa fie libere dar trupurile intotdeauna vor vorbi pentru noi dezlantuindu-se in noapte atraganduse reciproc precum magnetii contopinduse.Intr-un final cele doua umbre adormind iarasi una in bratele celeilalte un infinit de ori la rand si desi poate nu mai e asa nu pot minti [pentru ca eu stiu ca se vor mai mult decact oricand si isi simt lipsa si desi ea acum ii duce dorul sunt sigura ca intr-o zi se va gandi la el ca la o dulce amintire.iar ce urmeaza e o alta poveste mult mai complicata decat prima:)]