Si il visez la infinit cu ochii mari caprui privind
incet sfiosi catre fereastra un zambet dulce fin
ca doua petale ca doua petale de trandafir
ma fac sa inebunesc aducandu-mi apusul
prin stropi de lumina in aceasta casa pustie plina de pacate
chip angelic inocent masca a divinitatii
Pare Eden pe pamant curcubeu in asfintit...
pe acest juramant al fluturilor sacru sfinti
e scrijetit cu litere de tipar perfectiunea
ca un copil zvapaiat naiv nestiutor
si totusi poate aceasta este o oglinda de aripi din membrana de catifea prin care vad spre tine vin nemplinit al singuratatii mele dar sunt multe cristale fixate in stropi de lumina ce mi se joaca pe retina si mi se parea ca ma zaresc prin fum narcotic cum "Pluteam in palma lui fara haine un val de iubire se plimba prin venele lui o mana ce se plimba precum petalele de trandafir pe corpul meu ma saruta ……. ma mangaie …ma alinta….trupul imi moare de placere .. jucandu-ma in parul lui ii soptesc tremurand la ureche cele mai dulci cuvinte din lume. El pastrandu-ma numai pentru sine ca eu sa pot sa ii ofer frumusetea fiecarui rasarit si apus si poate nu mai sunt cuvinte au zburat sa fie libere dar trupurile intotdeauna vor vorbi pentru noi dezlantuindu-se in noapte atraganduse reciproc precum magnetii contopinduse.Intr-un final cele doua umbre adormind iarasi una in bratele celeilalte un infinit de ori la rand si desi poate nu mai e asa nu pot minti [pentru ca eu stiu ca se vor mai mult decact oricand si isi simt lipsa si desi ea acum ii duce dorul sunt sigura ca intr-o zi se va gandi la el ca la o dulce amintire.iar ce urmeaza e o alta poveste mult mai complicata decat prima:)]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu