Powered By Blogger

Lista mea de bloguri

Persoane interesate

sâmbătă, 5 iunie 2010

Ora festiva




Poi nu sunt prea molte lucruri de spus o sala plina de copii emotionati carora nu le vine sa creada cand au zburat 4 ani din viata lor ,anii ionocentei...ai copilariei si s-au instalat cu pasi repezi adolescenta si alte griji, toti cu inima cat un purece asezati pe scaune asteptand ca Doanma diriginta Robu Ionela sa isi termine discursul ca noi sa incepen cu multumirile pentru profesori eram a 4 la discurs si credeam ca nu am emotii dar brusc nu imi mai puteam controla un zambet nervos pe fata si inima imi batea in piept sa-l sparga era poate pentru ultima data cand imi mai vedeam profesorii tot ce e posibil, citesc cuvantul pentru domnul profesor de matematica Hurdubae Gheorghe vroiam sa ridic privirea din foaie si sa vad expresia lui cand ma vazut ca ma ridic eu in picioare cand a auzit ce am spus dar nu puteam nu stiam cuvantul pe de rost si m-as fi incurcat, toti profesorii dupa tinand cate un cuvant doua despre toti acesti ani, am imparit cadouri la profesori si profu' de mate era foarte curios ce era in punga i-am zis ca e o surpriza apoi mama lui Alin a taiat tortul iar baietii... ca baietii se buluceau sa manance tot:) am facut diverse poze apoi baietii au considerat ca ar fi amuzant sa inceapa o bataie cu frisca mai intai intre ei apoi tabarand peste noi nici nu stiu cand au trecut acesti ani parca mai ieri ne spunea domnul profesor de mate acusi o sa treaca 4 ani si o sa ajungeti in a 8-a si iata ca acum aproape am terminat-o...imi va fi dor de toti profesorii de bancurile profului de mate de mustrarile dirigii de parul negru al profei de franceza accentul britanic al profei de engleza asprimea profului de tehno clasicul "pricipit" al profei de desen opiniile doamnei de istorie metaforele profei de romana si cel mai molt felul de a fi si toata fiinta profei de muzica si mai ales imi va fi dor de toti idiotii din clasa si de fetele mele;))

luni, 26 aprilie 2010

You whant to know...



nici nu stiu cu ce sa incep poi eu pot sa zik ca nu cred in nimic pt k e un fapt dovedit ca exista ambele lumi cea malefica si cea paradisiaca...sti daca atunci cand te trezesti dimineata mama e in bucatarie spala vase sora e langa tine in pat si dorme de zor iar tu deschizi ochii somnorosi incet si o vezi, vezi o umbra pe usa din fata ta o umbra bizara ce danseaza nu o vezi deslusit deoarece esti somnoroasa crezi ca inca visezi incizi ochii si ii deschizi larg akum esti lucida si imaginea la fel vezi o creatura mica ciudata ii simti prezenta pentru un moment paralizezi dar reusesti sa ii deslusezi siluetele vezi un cap mare cu coarne vezi un corp micut si slab foarte slab ...ce se termina cu o coada care la capat pare o sageata deschizi ochii mai larg ii inchizi sperand sa dispara apoi ii deschizi si e tot akolo deci e clar nu ti se pare inchizi ochi vrei sa te foiesi in pat dar nu poti cu greu te intorci pe cealalta parte si incerci sa adormi desi simti ca esti privita de acea creatura minuscula care iti danseaza ca un ritual me usa....ok deci e o patanie de a mea sa zicem ca a fost nuj ce :-?? ceva ciudat dar daca da si nu exista de ce persista? .....o alta zi e trecut de 12 stau in pat sub patura toata familia doarme dar eu ...eu nu, eu stau si ascult muzica ma simt ciudat eram trista nu stiu de ce si stateam cu ochii inchisi dar am simtit ca ceva ma apuca de picior si vrea sa ma traga din pat si deschid ochii si vad un fel de balaur gigantic o combinatie de culori stil rosu negru si verde si o ghiara care ma strange de picior pana la sange si nu visam eram treaza imi dau jos patura de pe ochii ma uit in jur si nu vad pe nimeni dar totusi piciorul ma doare daca nu a fost decat in imaginatia mea de ce era o durere asa de mare in piciorul meu?doar nu era nimeni si nimic in camera...ciudat nu ...de fiecare data cand ies pe afara trebuie sa imi aud numele strigat de o fetita mica aproape intotdeauna aceiasi voce dar nu ma striga pe mn si totusi aud deslusite:Andreea!!!.....cum e posibil ca de fiecare data sa aud acelasi lucru?.....mituri pote ca nu ...si nu sunt singura ....deci e clar exista .....si Dumnezeu la fel pt ca daca nu exista cum se face ca totul imi mergea ft prost si nu duceam la biserica deloc si totul era pe dos intram numai in belele si cand am inceput sa merg la biserica nu stiu cumva am scapat incetul cu incetul de probleme .....dar nu stiu ce sa zic asta e doar parerea mea ....

joi, 3 decembrie 2009

Pur si simplu o poveste




Citesc niste versuri triste dintr-un refren cu o melodie ce te face sa plangi citesc incerc sa incurajez aceasta poveste trista sa aduc o nota de frumusete de speranta de veselie ,dar orice as face oricat as incerca nu mai am ce face trebuie neaparat sa accept ca aceasta este situatia ,o poveste trista despre 2 ingeri ce se iubeau nespus de mult dar unul din ei s-a transformat in demon ,incetul cu incetul rupandu-i aripile negre ingerului odinioara iubit ...ingerul cazu cu putere din rai in iad ,cu aripile rupte nu mai avea cum sa ajunga niciodat la demonul iubit sa incece sa-l schimbe si statea acolo singura putrezea in infern , reluand toate cilpele frumoase printre ochii minjiti cu rimelul negru scurs pe obraji cu rujul rosu pe buze hainele ei albe se facura negre ...unghiiile la fel si se si marira ...aripile frante capatara o frumusete rara a iadului ...negre mari inflorite pacat de tristetea fetei care poarta acaste aripi pacat de ceea ce o fost o data ceea ce ia mai ramas sunt amintirile pe care unlele le regreta ,altele nu si vocea suava care mai incalzeste locul acela rece ..golul de gheata din inima ei de fiecare data cand deskchidea gura sa cante fluturasi colorati ies din cristalele glasului ei ...dar acum vantul rece bate prin parul ei lung ..si frigul existential ii cuprinde tot corpul dar ea cu lacrimi in ochi inca mai spera ca intr-o zi demonul se va preschimba in inger si se va cobora sa o salveze...